§. CALENDARUL PASCAL
ENUNȚURI CONSTITUENTE
Având în vedere faptul că mișcarea de revoluție a Pământului în jurul Soarelui nu este una circulară, ci una turbionară, defazată față epicentrul mișcării (față de Soare) în relație cu care Pământul se poziționează diferit la Afeliu față de Periheliu, durata Anului Tropic se realizează în funcție de această așezare fluctuantă într-o anume sinusoidă (urcătoare și descrescătoare) a planului de timp terestru. În segmente mici – cum sunt cele seculare – valoarea anului tropic pare că se extinde. În realitate, însă, vorbim despre fenomenul unei contracții și extinderi periodice, suma acestora având o medie descrescătoare, ceea ce conduce la concluzia că viteza Pământului pe ecliptică este în creștere.
Cu cât timpul dintre echinocții este mai mic, cu atât viteza pe ecliptică este mai mare. Așadar, anul tropic-solar, evaluat la nivelul ciclurilor mari, se micșorează pe măsură ce sistemul devine mai dinamic. Asta înseamnă că turbionul galactic pe care evoluează traiectoria sistemului nostru solar se strânge spre epicentrul galaxiei, în același fel în care viteza turbionară a apei aflată într-o cuvă de scurgere crește pe vectorul de absorbție invers-radiantă dinspre margini spre epicentru. Pe cicluri mici, valoarea reală a anului tropic-solar este fluctuantă, situându-se fie deasupra valorii medii care poate fi determinată la nivel de secole, fie sub medie.
Pentru verificarea conformității, se poate consulta website-ul timeanddate.com spre a se observa referirea la o valoare medie (pe acest secol) de aproximativ „365,242189 zile”, apreciind că „lungimea pe ani poate varia cu până la 30 de minute” în funcție de poziția Soarelui față de meridianul galactic. A se vedea, pentru clarificarea acestui aspect, trimiterea web: https://www.timeanddate.com/astronomy/tropicalyearlength.html.
Cu privire la Sistemul nostru Solar se cunoaște faptul că planetele sunt angajate în traiectorii turbionare în jurul Soarelui, iar acesta, împreună cu întreg sistemul de planete, gravitează în spirală pe o traiectorie ascendentă și descendentă față de meridianul galactic, la marginea unuia dintre brațele vortexului Căii Lactee. Acest ansamblu de forțe implică valori care se situează într-o continuă progresie și atenuare succesivă.
Cu trecerea timpului reacțiile care au generat impulsurile inițiale se estompează. În același timp, însă, câmpurile de forță ale corpurilor cerești se regrupează, gravitând către nuclee galactice care interacționează până dincolo de limita la care se întrepătrund. De aici cele două aspecte ale decelerării sau accelerării. În final, traiectoriile corpurilor cerești apar în bucle turbionare tot mai strânse. Vorbim despre un iureș continuu. Echinocțiile și Solstițiile Anului Tropic-Solar, pe care Pământul le parcurge în urcarea și coborârea sa la meridianul Solar, vor avea apariții mai timpurii sau mai târzii, în funcție de situarea Soarelui pe traiectoria galactică. Aceste tendințe progresive demonstrează faptul că ideea alcătuirii unui calendar cu „precizie de nanosecundă” nu poate funcționa pentru intervale mari, de milioane și milioane de ani, pentru că la o asemenea scară de timp fenomenele înregistrează decalaje notabile față de ceea ce putem previziona noi în Mileniul al III-lea.
Calendarul propus de noi, intitulat Calendarul Pascal, se referă la cicluri astronomice de câte 11.000 de ani, intervaluri relativ scurte la scară astronomică, în interiorul cărora funcționează un postulat reglatoriu, cel în baza căruia anumiți ani comuni sunt transformați în ani pivot pentru a păstra sincronicitatea cu mecanica cerească. Cu toată acuratețea de care am putea da dovadă, estimările noastre nu pot depăși o medie funcțională aplicabilă unui interval mai mare de 103 milioane de ani, timp în care procesele și reacțiile atomo-nucleare care au loc în Soare vor intra într-o altă etapă. Orice dezechilibru detectabil (în acest interval), menit să întârzie sau să accelereze parcursul Pământului în traiectoria sa, poate fi recuperat prin introducerea sau eliminarea (după caz) – dacă omenirea va supraviețui acestui interval, desigur – a acelor zile excedentare sau deficitare, în funcție de eventualul avans sau de eventuala întârziere. În afara acestor ipostaze neprevăzute, în temeiul unor calcule riguros aplicate concordanței cu timpul anului tropic-solar, la acest moment suntem în măsură să propunem spre validare și implementare formula calendaristică indicată mai sus (ușor de utilizat în activitatea de programare) prin intermediul căreia, în șirul ordinal al anilor comuni, în baza algoritmului indicat în caseta de la pagina 4, obținem numărul de ani pivotanți necesari recuperării decalajelor dintre timpul calendarului și timpul analemmic.
Cu cât timpul dintre echinocții este mai mic, cu atât viteza pe ecliptică este mai mare. Așadar, anul tropic-solar, evaluat la nivelul ciclurilor mari, se micșorează pe măsură ce sistemul devine mai dinamic. Asta înseamnă că turbionul galactic pe care evoluează traiectoria sistemului nostru solar se strânge spre epicentrul galaxiei, în același fel în care viteza turbionară a apei aflată într-o cuvă de scurgere crește pe vectorul de absorbție invers-radiantă dinspre margini spre epicentru. Pe cicluri mici, valoarea reală a anului tropic-solar este fluctuantă, situându-se fie deasupra valorii medii care poate fi determinată la nivel de secole, fie sub medie.
Pentru verificarea conformității, se poate consulta website-ul timeanddate.com spre a se observa referirea la o valoare medie (pe acest secol) de aproximativ „365,242189 zile”, apreciind că „lungimea pe ani poate varia cu până la 30 de minute” în funcție de poziția Soarelui față de meridianul galactic. A se vedea, pentru clarificarea acestui aspect, trimiterea web: https://www.timeanddate.com/astronomy/tropicalyearlength.html.
Cu privire la Sistemul nostru Solar se cunoaște faptul că planetele sunt angajate în traiectorii turbionare în jurul Soarelui, iar acesta, împreună cu întreg sistemul de planete, gravitează în spirală pe o traiectorie ascendentă și descendentă față de meridianul galactic, la marginea unuia dintre brațele vortexului Căii Lactee. Acest ansamblu de forțe implică valori care se situează într-o continuă progresie și atenuare succesivă.
Cu trecerea timpului reacțiile care au generat impulsurile inițiale se estompează. În același timp, însă, câmpurile de forță ale corpurilor cerești se regrupează, gravitând către nuclee galactice care interacționează până dincolo de limita la care se întrepătrund. De aici cele două aspecte ale decelerării sau accelerării. În final, traiectoriile corpurilor cerești apar în bucle turbionare tot mai strânse. Vorbim despre un iureș continuu. Echinocțiile și Solstițiile Anului Tropic-Solar, pe care Pământul le parcurge în urcarea și coborârea sa la meridianul Solar, vor avea apariții mai timpurii sau mai târzii, în funcție de situarea Soarelui pe traiectoria galactică. Aceste tendințe progresive demonstrează faptul că ideea alcătuirii unui calendar cu „precizie de nanosecundă” nu poate funcționa pentru intervale mari, de milioane și milioane de ani, pentru că la o asemenea scară de timp fenomenele înregistrează decalaje notabile față de ceea ce putem previziona noi în Mileniul al III-lea.
Calendarul propus de noi, intitulat Calendarul Pascal, se referă la cicluri astronomice de câte 11.000 de ani, intervaluri relativ scurte la scară astronomică, în interiorul cărora funcționează un postulat reglatoriu, cel în baza căruia anumiți ani comuni sunt transformați în ani pivot pentru a păstra sincronicitatea cu mecanica cerească. Cu toată acuratețea de care am putea da dovadă, estimările noastre nu pot depăși o medie funcțională aplicabilă unui interval mai mare de 103 milioane de ani, timp în care procesele și reacțiile atomo-nucleare care au loc în Soare vor intra într-o altă etapă. Orice dezechilibru detectabil (în acest interval), menit să întârzie sau să accelereze parcursul Pământului în traiectoria sa, poate fi recuperat prin introducerea sau eliminarea (după caz) – dacă omenirea va supraviețui acestui interval, desigur – a acelor zile excedentare sau deficitare, în funcție de eventualul avans sau de eventuala întârziere. În afara acestor ipostaze neprevăzute, în temeiul unor calcule riguros aplicate concordanței cu timpul anului tropic-solar, la acest moment suntem în măsură să propunem spre validare și implementare formula calendaristică indicată mai sus (ușor de utilizat în activitatea de programare) prin intermediul căreia, în șirul ordinal al anilor comuni, în baza algoritmului indicat în caseta de la pagina 4, obținem numărul de ani pivotanți necesari recuperării decalajelor dintre timpul calendarului și timpul analemmic.

Calendarul pe care îl prezentăm aici urmărește acuratețea sincronicității dintre timpul calendaristic și timpul real pe care îl înregistrează un an tropic-solar. În matricea calendaristică de mai sus, puteți observa două categorii de ani calendaristici: anul comun care numără 364 de zile și anul pivot sau prim (o nouă structură de calibrare, utilizată în același scop în care este utilizat anul bisect în calendarul iuliano-gregorian), un an care însumează 371 de zile. Ambele formule calendaristice au un număr divizibil cu 7, ceea ce conduce la avantajul de a avea o structură imerologică anuală absolut stabilă. Fiecare an calendaristic începe cu ziua de Duminică (ziua întâi a săptămânii) și sfârșește cu ziua de Sâmbătă. Anii pivot (care înlocuiesc pe cei bisecți) apar în linia cursivă a anilor comuni la un interval de patru, cinci sau zece ani comuni, interval determinat de formula inserată în partea dreaptă-sus a chenarului matricei. Formula de calcul pe care am sintetizat-o este aceasta:
În urma utilizării acestei formule, care împarte anii în pivot (sau primi), și ani comuni, observăm că într-un interval de 11.000 de ani cumulăm un număr total de 4.017.664 zile. Pentru a afla durata medie a Anului Calendaristic Pascal propus de noi, împărțim numărul de zile la numărul de ani care includ acest interval (4.017.664 : 11.000). Rezultatul este 365,2421818181818 zile/an, o valoare foarte apropiată duratei medii a anului tropic-solar, de 365,242189 zile/an, înregistrată la nivelul secolului în care trăim. Ne situăm, așadar în avantajul legitim de a propune acest tip de soluție calendaristică în măsură să micșoreze la maximum posibil decalajele dintre calendarul scriptic și realitatea mecanicii cerești.
Înțelegem că trecerea de la o formulă calendaristică la alta ar putea introduce la nivelul cutumelor sociale și comunitare anumite seisme. La momentul în care România s-a confruntat cu o schimbare majoră a calendarului, vorbim despre anul 1924 când s-a realizat trecerea de la Calendarul Iulian la Calendarul Gregorian, mediul bisericesc a fost asaltat de o serie de reacții critice, unele dintre acestea căpătând virulente forme de protest. Cu această ocazie au apărut în sânul Bisericii schisma stilistă, o parte dintre unitățile de cult ortodoxe – în special dintre cele situate în zona Moldovei – refuzând categoric să abandoneze calculele relative ale astrologului antic Sosigenes. Având în memorie experiența nefastă ale acelui salt temporal care a eliminat din calendar 13 zile, trebuie să înțelegem, privind retrospectiv, că astfel de atitudini refractare intenției legitime de a îndrepta calendarul nu ar fi avut loc niciodată dacă eliminarea acelor zile excedentare s-ar fi făcut de-a lungul unui interval extins la nivelul a 13 ani bisecți (conform procedeului lui Octavian Augustus, care a renunțat la trei ani bisecți în întervalul 8 î.Hr. - 7 d.Hr.). O astfel de schimbare ar fi fost cu mult mai greu de perceput în condiția în care timp de un secol și aproape jumătate s-ar fi eliminat fiecare al 10-lea an bisect, până când s-ar fi produs necesara sincronicitate între cele două calendar. O astfel de soluție ar fi avut darul de a evita implicarea publică în dezbaterile acestei fenomenologii a fiecăreia dintre categoriile neavizate, absolut paralele cunoașterii științifice a mecanicii cerești. Problema calendarului a rămas atunci să se dezbată empiric, la nivelul vulgului partizan stilismului, adică la nivelul acelui segment de public care a concluzionat că „totdeauna cucul cântă pe vechi!”.
Pentru a nu ne întoarce la momentul 1924, am socotit necesar să aflăm anumite puncte de joncțiune între Calendarul Gregorian și noul Calendar Pascal propus de noi, astfel încât trecerea de la o formulă la cealaltă să se poată realiza fără nici un fel de seisme sociale și turbulențe.
În Secolul XXI, după anul 2022, întâlnim trei arii de sincronitate între Calendarul Gregorian și Calendarul Pascal. Intrarea în intervalul de sincronicitate permite utilizatorilor Calendarului Gregorian să facă trecerea la noul Calendar Pascal, fără a întâmpina niciun fel de dificultate de calcul. Singura regulă care se cere aplicată este aceea de a alipi lunile pascale în continuitatea concepției calendaristice aflate în uz, plecând de la ziua 1 a ariei desemnate în cuprinsul acelui an de sincronicitate pe care îl alegem pentru a realiza trecerea. După această operație, pe mai departe, se vor utiliza datele Calendarului Pascal. Aceste arii de sincronicitate apar în anii 2024 și 2030 (cu începere de la 1 martie) și în anul 2035 (cu începere de la 1 aprilie). Viitoarea serie de ani în care se face posibilă joncțiunea dintre cele două calendare debutează cu anul 2211.
Înțelegem că trecerea de la o formulă calendaristică la alta ar putea introduce la nivelul cutumelor sociale și comunitare anumite seisme. La momentul în care România s-a confruntat cu o schimbare majoră a calendarului, vorbim despre anul 1924 când s-a realizat trecerea de la Calendarul Iulian la Calendarul Gregorian, mediul bisericesc a fost asaltat de o serie de reacții critice, unele dintre acestea căpătând virulente forme de protest. Cu această ocazie au apărut în sânul Bisericii schisma stilistă, o parte dintre unitățile de cult ortodoxe – în special dintre cele situate în zona Moldovei – refuzând categoric să abandoneze calculele relative ale astrologului antic Sosigenes. Având în memorie experiența nefastă ale acelui salt temporal care a eliminat din calendar 13 zile, trebuie să înțelegem, privind retrospectiv, că astfel de atitudini refractare intenției legitime de a îndrepta calendarul nu ar fi avut loc niciodată dacă eliminarea acelor zile excedentare s-ar fi făcut de-a lungul unui interval extins la nivelul a 13 ani bisecți (conform procedeului lui Octavian Augustus, care a renunțat la trei ani bisecți în întervalul 8 î.Hr. - 7 d.Hr.). O astfel de schimbare ar fi fost cu mult mai greu de perceput în condiția în care timp de un secol și aproape jumătate s-ar fi eliminat fiecare al 10-lea an bisect, până când s-ar fi produs necesara sincronicitate între cele două calendar. O astfel de soluție ar fi avut darul de a evita implicarea publică în dezbaterile acestei fenomenologii a fiecăreia dintre categoriile neavizate, absolut paralele cunoașterii științifice a mecanicii cerești. Problema calendarului a rămas atunci să se dezbată empiric, la nivelul vulgului partizan stilismului, adică la nivelul acelui segment de public care a concluzionat că „totdeauna cucul cântă pe vechi!”.
Pentru a nu ne întoarce la momentul 1924, am socotit necesar să aflăm anumite puncte de joncțiune între Calendarul Gregorian și noul Calendar Pascal propus de noi, astfel încât trecerea de la o formulă la cealaltă să se poată realiza fără nici un fel de seisme sociale și turbulențe.
În Secolul XXI, după anul 2022, întâlnim trei arii de sincronitate între Calendarul Gregorian și Calendarul Pascal. Intrarea în intervalul de sincronicitate permite utilizatorilor Calendarului Gregorian să facă trecerea la noul Calendar Pascal, fără a întâmpina niciun fel de dificultate de calcul. Singura regulă care se cere aplicată este aceea de a alipi lunile pascale în continuitatea concepției calendaristice aflate în uz, plecând de la ziua 1 a ariei desemnate în cuprinsul acelui an de sincronicitate pe care îl alegem pentru a realiza trecerea. După această operație, pe mai departe, se vor utiliza datele Calendarului Pascal. Aceste arii de sincronicitate apar în anii 2024 și 2030 (cu începere de la 1 martie) și în anul 2035 (cu începere de la 1 aprilie). Viitoarea serie de ani în care se face posibilă joncțiunea dintre cele două calendare debutează cu anul 2211.
Cercetarea noastră în domeniul calendaristicii și imerologiei s-a concentrat pe intenția a găsi o soluție viabilă problemei pascale, care desigur este o chestiune bisericească extrem de sensibilă.
Calendarul Pascal se întemeiază pe formula calendaristică iuliană rectificată de Octavian Augustus la anul 8 î. Hr.
În varianta augustană, care se afla în uz la Ierusalim în anul 33, al Răstignirii și Învierii Domnului, luna ianuarie începe cu trei zile mai devreme decât cel prezentat de portalul Time and Date, într-o zi de Luni. Conform Calendarului Augustan, în anul 33, 1 aprilie este o zi de Duminică; 14 nissan (adică Cina Pesachului) este o zi de Vineri, 6 aprilie, iar Învierea Domnului are loc Duminică, 8 aprilie.
Ideea acestei propuneri vizează stabilizarea Paștilor la dată fixă, pentru ziua de 8 aprilie, ca alternativă preferabilă oricărei alte soluții. Facem precizare că, în privința determinării Datei Pascale, am avut în vede referința semnificativă pe care o configurează pe firmament traiectoria «luminii nemijlocite» a Soarelui în periplul său anual și nu parcursul prefigurativ (vechi-testamentar) al Lunii, în care se întrevede oglindit (mijlocit) lumină unui Soare încă ascuns Răsăritului.
Ancorarea în aceste semnificații pe care le poartă cei doi luminători cerești ne conferă orientarea necesară adoptării unei viabile soluții fundamentate teologic. Este cât se poate de evident faptul că recomandarea împărătească și sinodală care se proclamă la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) în nicio privință nu se referă la Lună și nici nu arată ceva anume privitor la Noapte, ci se referă la Zi;
Mărturia niceeană nu ne arată întru nimic indiciul Nopții, care ar vrea să rememoreze fuga poporului israel din calea mâniei faraonice, sub așezarea palidei luminii a Lunii, ci ne revelează indiciul Zilei acelui Răsărit despre care s-a spus: „aceasta este Ziua pe care a făcut-o Domnul!”(Ps. 117:24).
Învățăm, așadar, despre statornicirea unei Mărturii la vedere, în lumina limpede a Zilei, sub tăria strălucirii Soarelui, aflând în această icoană a Răsăritului dimineții Biruința Mântuitorului Iisus Hristos asupra fricii și asupra morții, precum și zorii nădejdii propriei noastre învieri din morți. Așadar, spre deosebire de Pesahul iudaic, care este un paște al Nopții, unul al fricii și al fugii iudaice din calea răutății, Paștele creștin este un Paște al Zilei, adică dovada înfruntării morții și dovada Biruinței, în Iisus Hristos, Domnul.
Aceasta ne arată capătul unde sfârșește prefigurarea Lunii și de unde mai departe începe descoperirea icoanei Soarelui, despre al cărui sălaș stă scris: „în Soare și-a pus jilțul său; și El este ca un Mire ce iese din cămara Sa”(Ps. 18:5)».
Calendarul Pascal se întemeiază pe formula calendaristică iuliană rectificată de Octavian Augustus la anul 8 î. Hr.
În varianta augustană, care se afla în uz la Ierusalim în anul 33, al Răstignirii și Învierii Domnului, luna ianuarie începe cu trei zile mai devreme decât cel prezentat de portalul Time and Date, într-o zi de Luni. Conform Calendarului Augustan, în anul 33, 1 aprilie este o zi de Duminică; 14 nissan (adică Cina Pesachului) este o zi de Vineri, 6 aprilie, iar Învierea Domnului are loc Duminică, 8 aprilie.
Ideea acestei propuneri vizează stabilizarea Paștilor la dată fixă, pentru ziua de 8 aprilie, ca alternativă preferabilă oricărei alte soluții. Facem precizare că, în privința determinării Datei Pascale, am avut în vede referința semnificativă pe care o configurează pe firmament traiectoria «luminii nemijlocite» a Soarelui în periplul său anual și nu parcursul prefigurativ (vechi-testamentar) al Lunii, în care se întrevede oglindit (mijlocit) lumină unui Soare încă ascuns Răsăritului.
Ancorarea în aceste semnificații pe care le poartă cei doi luminători cerești ne conferă orientarea necesară adoptării unei viabile soluții fundamentate teologic. Este cât se poate de evident faptul că recomandarea împărătească și sinodală care se proclamă la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) în nicio privință nu se referă la Lună și nici nu arată ceva anume privitor la Noapte, ci se referă la Zi;
Mărturia niceeană nu ne arată întru nimic indiciul Nopții, care ar vrea să rememoreze fuga poporului israel din calea mâniei faraonice, sub așezarea palidei luminii a Lunii, ci ne revelează indiciul Zilei acelui Răsărit despre care s-a spus: „aceasta este Ziua pe care a făcut-o Domnul!”(Ps. 117:24).
Învățăm, așadar, despre statornicirea unei Mărturii la vedere, în lumina limpede a Zilei, sub tăria strălucirii Soarelui, aflând în această icoană a Răsăritului dimineții Biruința Mântuitorului Iisus Hristos asupra fricii și asupra morții, precum și zorii nădejdii propriei noastre învieri din morți. Așadar, spre deosebire de Pesahul iudaic, care este un paște al Nopții, unul al fricii și al fugii iudaice din calea răutății, Paștele creștin este un Paște al Zilei, adică dovada înfruntării morții și dovada Biruinței, în Iisus Hristos, Domnul.
Aceasta ne arată capătul unde sfârșește prefigurarea Lunii și de unde mai departe începe descoperirea icoanei Soarelui, despre al cărui sălaș stă scris: „în Soare și-a pus jilțul său; și El este ca un Mire ce iese din cămara Sa”(Ps. 18:5)».
Calendarul Pascal reprezintă sinteza unui ritm temporal care are în subsidiar facilitatea proiectării și recuperării Zilei Pascale, a Învierii Domnului, la dată fixă, mai precis la data de 8 aprile. Având capacitatea de a substitui cele 14 variante de date calendaristice tradiționale, ale conceptului iuliano-gregorian, care dau sărbătorilor lunare o trecere suscesivă prin toate variantele combinatorii ale zilelor săptămânale, Calendarul Pascal propune o arhitectură temporală simplificată, întemeiată pe ritmul succesiunii a două variante de date calendaristice: datele anului calendaristic prim și cele ale anului calendaristic comun. Aceste două formule sunt construite prin înlănțuirea a patru tipuri de module imerale lunare, care sunt reprezentate mai sus.
Calendarul anului comun a fost conceput în temeiul segmetului de 91 de zile ale intervalului 1 Aprilie - 30 Iunie pe care l-am extras din concepția anului 33 d.Hr., anul Învierii Mântuitorului Hristos. |
Acest segment de timp a fost superpozat la nivelul tuturor celor patru trimestre ale anului, peste segmentul de timp ianuarie - martie; aprilie - iunie; iulie - septembrie și octombrie - decembrie.
Astfel, a rezultat un an comun de 364 de zile (număr divizibil cu 7), având patru trimestre egale, de durata a 91 zile fiecare. Calendarul anului prim reprezintă acea variantă extinsă care va recupera ritmic decalajul de timp de la 364 la 365,24218 zile. Anul prim va avea rolul de calibrare pe care l-a purtat varianta anului bisect în formula calendaristică veche, aparținând concepției sosigenieine iuliano-gregoriană. Pentru a nu periclitata recapitulația succesivă a anilor comuni, durata anilor primi va trebui să reprezinte, de asemenea, un număr divizibil cu 7. În consecință, anii primi vor fi mai lungi cu 7 zile decât anii comuni, diferența specifică având atributul reducerii decalajelor apărute între durata anului tropic-solar și formula pascală a anului comun. |
Recapitulăm faptul că sincronizarea dintre Calendarul Pascal și anul tropic-solar, după fluctuații multiple, este calibrată la un interval de 11 Milenii, însumând 4.017.664 zile (ce pot fi identificte mai joas, în tabelele mileniilor), după care șirul anilor se repetă întocmai. Valoarea medie a Anului Calendaristic Pascal este de 365,242181818182 zile, rezultând din împărțirea numărului total de zile, 4.017.664, la numărul anilor din intervalul ciclic specificat mai devreme: 11.000. Această durată se situează foarte aproape de valoarea medie a anului tropic (365,242189 zile - a se vedea aici referința). Practic, acest model de calendar nu necesită de-a lungul timpului niciun fel de calibrare sau rectificare, decât doar în cazul în care ar apărea evenimente semnificative care să destabilizeze întreg echilibrul cosmic, ducând la modificarea datelor pe care astăzi le configurează mecanica cerească.
În expunerea de mai jos se poate observa faptul că una dintre datele calendaristice (în cazul lunilor iunie prim, august prim și octombrie prim), este notată cu caracterul mai puțin uzual & (ampersand). Acesta apare după data de 8 a lunilor indicate și desemnează trei «rifturi» temporale ce coincid unor zile nelucrătoare situate în weekend [Sb]. Rolul acestor rifturi este acela de a pune Calendarul Pascal și anul tropic-solar într-o perfectă sincronicitate.
De asemenea, sunt vizibil încadrate două dintre datele cele mai importante ale Calendarului Pascal: 8 aprilie - data propusă pentru prăznuirea Sfintelor Paști; și 3 iunie - data propusă de noi pentru ținerea Praznicului Sfintei Treimi. Aceste două date, dacă vor fi acceptate de Biserici, vor constitui cei doi piloni ai calendarului despre care facem aici vorbire.
În expunerea de mai jos se poate observa faptul că una dintre datele calendaristice (în cazul lunilor iunie prim, august prim și octombrie prim), este notată cu caracterul mai puțin uzual & (ampersand). Acesta apare după data de 8 a lunilor indicate și desemnează trei «rifturi» temporale ce coincid unor zile nelucrătoare situate în weekend [Sb]. Rolul acestor rifturi este acela de a pune Calendarul Pascal și anul tropic-solar într-o perfectă sincronicitate.
De asemenea, sunt vizibil încadrate două dintre datele cele mai importante ale Calendarului Pascal: 8 aprilie - data propusă pentru prăznuirea Sfintelor Paști; și 3 iunie - data propusă de noi pentru ținerea Praznicului Sfintei Treimi. Aceste două date, dacă vor fi acceptate de Biserici, vor constitui cei doi piloni ai calendarului despre care facem aici vorbire.

Semnul & (ampersand) care intră în componența datelor calendaristice, după data de 8 a lunilor iunie prim, august prim și octombrie prim, desemnează trei «rifturi» temporale ce corespund unor zile nelucrătoare situate în weekend [Sb] și care pun Calendarul Pascal și anul tropic-solar într-o perfectă sincronicitate.

În principu am căutat să menținem segmentele uzuale legate de cutuma Calendarului Gregorian, cu modificările notabile în direcția asamblării zilelor la nivel de lună calendaristică, după cum urmează:
1. Calendarul Pascal se organizează în unități de timp numite săptămâni, fiecare săptămână având în componența sa câte șapte zile (Duminică, Luni, Marți, Miercuri, Joi, Vineri și Sâmbătă), aflate într-o succesiune neîntreruptă;
2. Aria Anului Calendaristic este distribuită în concepția structurală a 12 luni calendaristice, unități de timp de câte 30, 31 și (în anii primi) +1/31 zile, dispuse de-a lungul celor patru anotimpuri: Iarna, Primăvara, Vara, Toamna;
3. Începerea Anului Calendaristic va fi totdeauna o zi de Duminică, 1 ianuarie, iar ultima zi din An va fi o zi de Sâmbătă – la capătul ultimei săptămâni a lunii Decembrie; Pentru ca Anul să poată începe cu aceeași zi săptămânală, numărul zilelor care alcătuiesc calendarul fiecărui an va fi divizibil cu 7;
4. Corelația dintre Anul Tropic Solar și Anul Calendaristic se va face printr-o combinație succesivă a două tipuri de calendare: Calendarul Anilor Comuni – care va conține 12 luni calendaristice însumând laolaltă 52 de săptămâni, adică un total de 364 de zile; și Calendarul Anilor Primi – care va conține 12 luni calendaristice însumând 53 de săptămâni, adică 371 de zile.
5. Componența Anilor Comuni și Anilor Primi potrivit grupării zilelor pe luni calendaristice este aceasta:
1. Calendarul Pascal se organizează în unități de timp numite săptămâni, fiecare săptămână având în componența sa câte șapte zile (Duminică, Luni, Marți, Miercuri, Joi, Vineri și Sâmbătă), aflate într-o succesiune neîntreruptă;
2. Aria Anului Calendaristic este distribuită în concepția structurală a 12 luni calendaristice, unități de timp de câte 30, 31 și (în anii primi) +1/31 zile, dispuse de-a lungul celor patru anotimpuri: Iarna, Primăvara, Vara, Toamna;
3. Începerea Anului Calendaristic va fi totdeauna o zi de Duminică, 1 ianuarie, iar ultima zi din An va fi o zi de Sâmbătă – la capătul ultimei săptămâni a lunii Decembrie; Pentru ca Anul să poată începe cu aceeași zi săptămânală, numărul zilelor care alcătuiesc calendarul fiecărui an va fi divizibil cu 7;
4. Corelația dintre Anul Tropic Solar și Anul Calendaristic se va face printr-o combinație succesivă a două tipuri de calendare: Calendarul Anilor Comuni – care va conține 12 luni calendaristice însumând laolaltă 52 de săptămâni, adică un total de 364 de zile; și Calendarul Anilor Primi – care va conține 12 luni calendaristice însumând 53 de săptămâni, adică 371 de zile.
5. Componența Anilor Comuni și Anilor Primi potrivit grupării zilelor pe luni calendaristice este aceasta:
CONDIȚIILE NECESARE DETERMINĂRII ANILOR PRIMI ȘI ANILOR COMUNI
În intenția solicitării unei necesare corecții care să restrângă uriașa derivă a sistemelor calendaristice iulian și gregorian, sintetizăm nota specifică soluției pascale, pregătită spre a fi propusă Bisericii și, mai departe, spre a fi adoptată de acele foruri de autoritate care au exercițiul competenței decizionale aplicabile sferei de operare a calendarului civil.
Alternativa de calcul pe care o avem în vedere:
* Măsura 1): introducerea unui sistem de grupe de ani comuni (cu durata de 364 de zile fiecare) pivotate ciclic de ani primi (care vor avea durata de 371 de zile). Ambele variante de date (364 și 371) fiind divizibile cu 7, conferă facilitatea menținerii la nesfârșit a necesarei suprapuneri anuale peste același tip de zile săptămânale. Este o condiție în temeiul căreia se poate adopta decizia stabilizării Datei Pascale pentru ziua echivalentă datei Învierii Domnului la anul 33 d.Hr., adică ziua de Duminică, 8 aprilie [1], a fiecărui an.
** Măsura 2): timpul calendaristic va fi sincronizat timpului (analemmic) tropic-solar în temeiul următorului postulat:
«Sunt denominați pentru calitatea de ani primi toți acei ani nedivizibili cu 40 care, la împărțirea cu 11, dau rest 5 sau 10»; La această regulă se adaugă excepția ca «între multiplii lui 40 (a căror împărțire la 11 dau rest 5 sau 10), să poată fi considerați ani primi doar acei ani care, în același timp, sunt divizibili și cu 1000»
____________________________
Postulatul în baza căruia se realizează sincronizarea dintre timpul tropic-solar și timpul Calendarului Pascal este transpus în următoarea formulă aplicabilă programului de calcul tabelar Microsoft Excel (unde A reprezintă coloana ce conține numărul anilor):
[=IF(AND(OR(MOD(A1;11)=5;MOD(A1;11)=10);OR(NOT(MOD(A1;40)=0);AND(MOD(A1;40)=0;MOD(A1;1000)=0)));"pm";"cm")]
N.a.:
Postulatul formulat de noi a fost convertit în formula de calcul tabelar de mai sus de către senior software engineer, Ștefan GRIGORE.
Alternativa de calcul pe care o avem în vedere:
* Măsura 1): introducerea unui sistem de grupe de ani comuni (cu durata de 364 de zile fiecare) pivotate ciclic de ani primi (care vor avea durata de 371 de zile). Ambele variante de date (364 și 371) fiind divizibile cu 7, conferă facilitatea menținerii la nesfârșit a necesarei suprapuneri anuale peste același tip de zile săptămânale. Este o condiție în temeiul căreia se poate adopta decizia stabilizării Datei Pascale pentru ziua echivalentă datei Învierii Domnului la anul 33 d.Hr., adică ziua de Duminică, 8 aprilie [1], a fiecărui an.
** Măsura 2): timpul calendaristic va fi sincronizat timpului (analemmic) tropic-solar în temeiul următorului postulat:
«Sunt denominați pentru calitatea de ani primi toți acei ani nedivizibili cu 40 care, la împărțirea cu 11, dau rest 5 sau 10»; La această regulă se adaugă excepția ca «între multiplii lui 40 (a căror împărțire la 11 dau rest 5 sau 10), să poată fi considerați ani primi doar acei ani care, în același timp, sunt divizibili și cu 1000»
____________________________
Postulatul în baza căruia se realizează sincronizarea dintre timpul tropic-solar și timpul Calendarului Pascal este transpus în următoarea formulă aplicabilă programului de calcul tabelar Microsoft Excel (unde A reprezintă coloana ce conține numărul anilor):
[=IF(AND(OR(MOD(A1;11)=5;MOD(A1;11)=10);OR(NOT(MOD(A1;40)=0);AND(MOD(A1;40)=0;MOD(A1;1000)=0)));"pm";"cm")]
N.a.:
Postulatul formulat de noi a fost convertit în formula de calcul tabelar de mai sus de către senior software engineer, Ștefan GRIGORE.
«PASCAL CALENDAR» conceived by Lucian GRIGORE © 2021 is licensed under CC BY-NC-ND 4.0