Calendarul sărbătorilor creștinești reprezintă o Structură de Ritm imprimată unui Parcurs Ciclic, având menirea să reveleze în continuumul Timpului Vieții Liturgice distincții și proporții ale unor cadențe morale și spirituale specifice fiecărei etape imerale[1] în parte. Biserica Ortodoxă este ancorată profund în reperele de timp care fac zilele să se deosebească unele de celelalte prin importanță și semnificație.
Fiecare zi intră în logica propriei reverberări de sens care explică, de pildă, de ce Sfânta Liturghie Ortodoxă nu poate fi săvârșită de către același slujitor în mod succesiv la un singur Sfânt Altar sau la mai multe, în limitele aceleiași zile, ori în mod individual de către mai mulți slujitori – succesiv – pe parcursul aceleiași zile la același Sfânt Altar. O practică de cult ca aceasta, adânc ancorată în evocări, atribute și actualizări ale unora dintre cele mai importante evenimente din iconomia mântuirii, sau dedicate sfinților, evidențiază faptul că în Viața Liturgică Ortodoxă nu întâlnim un simplu parcurs cronologic lipsit de semnificație, ci însușim valențele unicității fiecărei zile ca pe un timp originar exprimat în delimitări ca acestea: „și a fost seară şi a fost dimineaţă...„Facere 1,5.
Înaintarea progresivă în parcurgerea sensului existenței temporale constituie șansa identificării și asumării semnificației Proiectului nostru de timp, care este unul deja subsumat îndelungatei practici a Vieții Bisericii. Aparținem rezonanței unei tradiții pregnant conturate în viața creștinătății, dar aparținem și unui parcurs al clarificării continue și al sintetizării înțelesurilor, într-o vreme în care Biserica se raportează împreună cu noi - cei de azi - la condiția trecerii, înnoindu-și permanent, pentru fiecare generație în parte și pentru fiecare suflet în parte, mandatul său continuu de propovăduire, de sfințire și de ocârmuire.
Inițiativa elaborării acestui studiu se înscrie în efortul de identificare a indiciilor și reperelor de natură canonică, hermeneutică, cronologică și astronomică necesare sintetizării unei viziuni coerente și unitare asupra structurii calendarului sărbătorilor.
Într-o accepțiune sistemică, Imerologia[2] – ca știință și ca artă – reprezintă strădania înțelegerii cât mai exacte a ritmurilor temporale imprimate de Dumnezeu în creație. Așadar, Imerologia se califică drept Arta de a înțelege științific modul de funcționare a mecanicii cerești în relație cu limitele capacității omenești de ancorare în timpul nictemeral, legitimându-se cu efortul de sintetizare și proiectare coerentă, funcțională a unităților de timp cu care operează. Practic, calendarul nu reinventează timpul, ci recuperează măsurile corecte ale unui timp cuantificat ca «ritm» și ca «ciclicitate». Ritmul elementar zi / noapte este dublat de buclele repetitive ale unei temporalități cumulative la nivel de săptămâni, luni, ani, grupe de ani, decenii, secole, milenii, grupe milenare, ere etc. În opinia noastră, Imerologia Creștină – al cărei inițiator poate fi considerat pe drept cuvânt Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul, fondatorul cronologiei Erei Creștine – reprezintă cheia de boltă a integrării timpului astronomic și cronologic la măsura rațiunilor teologice ale timpului eshatonic, un teritoriu disciplinar deschis pe mai departe explorării și validării.
___________________________ [1]IMERAL, -E, adj. Privitor la modul de dispunere a datelor lunare în raportare la zilele săptămânale. Etimologie: din greaca veche ἡμέρᾱ, ημέρες (hēmérā / hēméres = zi / zile), formă alungită a ἦμαρ ( êmar , „ lumina zilei ” ), termen proto-indo-european. [2]IMEROLOGÍEs.f. Domeniu de cunoaștere care fundamentează principiile, regulile și modalitățile de alcătuire a calendarelor; de la HEMEROLOGÍE (Liv.) Știința și Arta de a alcătui calendare. [Gen. -iei. / < fr. hémérologie, cf. gr. hemera – zi; logos – știință] – Florin Marcu și Constant Maneca, Dicționar de neologisme, Ed. Academiei, București, 1986.
§. INTRODUCERE
Cercetarea sistemică a Situației Calendarului Bisericesc și a formulei de stabilizare a datei pascale vine în susținerea eforturilor de soluționare a Problemei alcătuirii unui calendar simplu, stabil, fezabil. Când spunem «Problema alcătuirii calendarului» ne referim la ideea articulării unui design calendaristic adecvat domeniului de învestire eclezială – ca răspuns la particularitățile vieții Bisericii noastre Ortodoxe – aplicabil, în același timp, diverselor domenii de angajare, de exprimare și de manifestare la nivel comunional, educațional, cultural, economic și nu numai.
Tema calendarului – oricât de mult ar gravita în jurul unor repere religioase – nu poate fi doar una de încadrare religioasă, bisericească sau confesională, după cum este lesne de înțeles. Aceasta pentru că dimensiunea sa constitutivă infuzează, practic, toate aspectele vieții cotidiene. Problema calendarului implică nu doar expresia manifestă a opțiunilor vreunui sistem clasificat distinct, ci o arie de manifestare mult extinsă, în măsură să atingă complexitatea corpului social în integralitatea sa. Din această perspectivă, efortul elaborării unui design calendaristic comun vizează, întâi de toate, asimilarea cerinței de a menține și amplifica ansamblul de relații sintetizate, deja, la nivelul raporturilor sociale și comunitare, sub toate ipostazele particulare ale acestora. Pe mai departe lucrarea pe care o avem în vedere va trebui să faciliteze accesul intercomunitar la același ritm de conlucrare și de comunicare, indiferent de măsura sau amplitudinea la care resimțim că ne despart semnificațiile aceluiași parcurs cronologic. Pe ansamblu, soluția pe care ne-o putem propune în acest caz ar fi aceea de a simplifica arhitectura funcțională a platformei cronologice, pentru a da curs eforturilor de adaptare, asociere și compatibilizare a reperelor semnificative de timp, integrându-le ansamblului amplu, complex, modelat de instrumentarul mecanicii unui sistem comun pe care îl probăm în virtutea împreună-locuirii noastre în același așezământ spațio-temporal.
Având o încadrare corectă a fenomenalității timpului, va trebui să ne antrenăm intuiția de a sesiza până la ce nivel se pot angaja soluții de recondiționare a computului calendaristic și care pot fi limitele de compatibilizare dintre ceea ce înseamnă proiectul religios al calendarului și incidența posibilei retroacțiuni sociale în legătura cu acesta, fără a leza interesele vreunei specii confesionale sau religioase anume și fără a bulversa în vreun fel oarecare mediul eclezial și social.
Privind din perspectiva Bisericii noastre, funcționarea hibridă a calendarului iuliano-gregorian în cadrul cultului, adică administrarea echivalentului datelor iuliane în cazul sărbătorilor cu dată schimbătoare, în contextul asimilării datelor gregoriane ca repere de identificare a sărbătorilor cu dată fixă, reprezintă cu adevărat o problemă. Această „problemă”, așa cum este enunțată în diferite documente de lucru ale înaltelor foruri bisericești, constituie o temă amplu dezbătută la nivelul majorității Conferințelor Panortodoxe Presinodale, dar și în cadrul unora dintre întâlnirile de lucru ale Comisiei Interortodoxe Speciale, instituite cu ani în urmă în vederea Pregătirii Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe ținut în insula Creta în zilele de 16-26 iunie, 2016. Am dorit să reașezăm în discuție Situația Calendarului, pentru a birui întrucâtva inconsecvența legată de faptul că dezbaterea pe această temă a fost abandonată în etapa imediat premergătoare ținerii acestui Sfânt și Mare Sinod. Nu putem ști în ce măsură, o astfel de temă, ar putea fi abandonată sau amânată pe mai departe. Clarificată la nivelul celei mai înalte autorități bisericești – această abordare – ar avea menirea să statornicească în Biserică, cu titlu definitiv, structura temporală nevralgică a manifestării de cult, dar mai ales ar oferi norma (canonul) de urmat în vederea stabilirii în proiectul anual a Datei Pascale. Din acest punct de vedere, de dorit ar fi să se reia cât mai curând posibil, la nivel pan-sinodal, dezbaterile privind Situația Calendarului.
Dincolo de dificultatea contextuală în care suflarea ortodoxă a primit amânarea despre care vorbim, am înțeles că stingerea discuțiilor legate de Calendar a constituit un pas lateral pentru deblocarea acelui moment, în așteptarea unor condiții mai favorabile. Criticii situației, declarați sau nedeclarați, au admis că excluderea Problemei Calendarului din lista tematică a dezbaterilor organizate în cadrul Sfântului și Marelui Sinod ar fi demonstrat, întâi de toate, existența unor obstacole și a unor constrângeri de ordin organizatoric și, mai apoi, ar fi dovedit piedicile de timp și de înțelegere a unor aspecte la care s-ar fi lucrat, probabil, cu prea puțină dedicare, de vreme ce discuția nu și-a găsit un răspuns. În opinia noastră, indiferent ce factori anume ar fi fost de natură să împiedice cursul dezbaterilor alocate soluționării acestei probleme, întreruperea a survenit ca un răspuns necesar. Ar fi de înțeles acum, abia la acest moment, marele avantaj pe care o astfel de amânare neprecizată îl poate oferi Bisericii. Privitor la situația clarificării acestei teme, extrem de sensibilă și extrem de importantă – cu certitudine hotărâtoare pentru mii de ani de-aici încolo – avantajul ar consta în aceea că se pot face consultări și documentări pe îndelete, nu sub presiunea de timp și nici la modul tangențial, periferic. Constituirea unor facile punți de comunicare între factorii ecleziali implicați, întemeiate pe nevoia sesizării și justificării opiniei celuilalt, elaborarea tehnică a unor studii și analize clarificatoare, angajarea unor dezbateri principiale, caracterizate prin calm, interes, onestitate, acuratețe și orizont de înțelegere, ar putea conduce spre acele răspunsuri care plinesc așteptările întregii creștinătăți.
Considerăm, așadar, că acel pas pierdut trebuie recuperat din urmă acum, într-o manieră duhovnicească, teologică, canonică și științifică, în așa fel încât să confere vieții Bisericii noastre Dreptmăritoare, și nu numai ei, ci societății și creștinătății în general, cea mai potrivită, mai hotărâtoare și mai durabilă încadrare calendaristică. Cu alte cuvinte, acum, la ceva vreme de la ținerea Sfântului și Marelui Sinod din Creta, admitem că dezbaterile referitoare la Situația Calendarului s-au oprit, după voia lui Dumnezeu, la timp, pentru a nu genera rupturi, seisme și neconcordanțe și mai mari decât cele înregistrate până acum. Aceasta nu însemnă, însă, că soluționarea ar trebui amânată pe mai departe la nesfârșit. Este vital pentru conștiința Bisericii să se reia neîntârziat demersurile unei clarificări pentru anii ce vin, ca nu cumva declinul datelor pascale înregistrate de Pascalia Alexandrină, întrebuințată la acest moment în toate Bisericile Ortodoxe, să accelereze deodată cu trecerea timpului. Ne referim aici la faptul că deplasarea datelor Pascale către Vară ne proiectează într-o asincronie continuă, evidentă, față de poziția reperelor mecanicii cerești. Urmărind situația dezbaterilor premergătoare, dar și pe cea a inițiativelor sinodale și a luărilor de cuvânt venite din partea delegației Patriarhiei Române la lucrările Sfântului și Marelui Sinod din anul 2016, presa bisericească și laică au remarcat echilibrul, acuratețea și coerența definițiilor, formulelor și amendamentelor propuse de partea română. A fost apreciat spiritul de unitate și de sobornicitate în care s-au produs luările de cuvânt, precum și caracterul irenic al tuturor intervențiilor delegației Patriarhiei Române. Acest fapt a reconfirmat autoritatea, prestigiul și înalta pregătire teologică și duhovnicească a ierarhilor români prezenți la acest semnificativ Sinod al Ortodoxiei, aflați în delegația condusă de Patriarhul României, și a situat la o anvergură superioară calitatea expertizei delegaților însoțitori, profesori universitari, diplomați bisericești, comunicatori și cercetători în domeniile abordate. Deosebitul avantaj al Patriarhiei Române de a face cunoscut tuturor participanților mandatul său de înaltă legitimitate și competență a venit, cu această ocazie, în sprijinul consolidării raporturilor de prietenie, colaborare și împreună-lucrare cu toate celelalte Biserici Ortodoxe participante la Sfântul și Marele Sinod. S-a creat în acest fel posibilitatea conturării unor premise care să încurajeze inițiativa de viitor a angajării unor noi dezbateri menite să se orienteze către rezolvarea acelor situații, raporturi și încadrări încă neclarificate la nivel panortodox, dar care sunt de strictă actualitate.
Enunțăm o posibilă listă de inventar a acestora: - Situația Calendarului și a Datei Pascale; - Ordinea de Preeminență în Slujire (Dipticele); - Regimul canonic de Autentificare, Certificare și Locare sau diseminare a Relicvelor Sfinte (a Sfintelor moaște, a altor relicve, materiale sau obiecte sfinte cu profundă lucrare și semnificație în Viața Bisericii); - Regimul de Acces, Autoritate și Lucrare a Bisericii în Domeniul Angajamentelor Militare, în contextul instituirii și funcționării unor orientări politice, diplomatice și militare incongruente Ortodoxiei; - Precizarea unei viziuni doctrinare unitare a Bisericii referitoare la sensul, rațiunea, justețea sau injustețea Războiului; - Certificarea Martiriului Creștin contemporan – Viziunea canonică a Bisericii Ortodoxe referitoare la martirii ortodocși, precum și la cei eterodocși (Regimul de recunoaștere sau de nerecunoaștere ca martiri creștini a celor care, aparținând confesiunilor sau Bisericilor eterodoxe, au suferit moarte martirică, mărturisind credința în Mântuitorul Hristos); - Reglementarea și soluționarea unor teme de Bioetică; - Adoptarea de către Biserica Ortodoxă a unorDeclarații Canonice unitare formulate împotriva agresivității politicilor de gen și a politicilor care atentează asupra vieții, integrității și intimității persoanei și familiei; - Rezistența și Slujirea Bisericii Ortodoxe în contextul contemporan al ofensivei ideologiilor potrivnice conduitei credinței: Marxismul cultural, Secularismul, Postmodernismul, Progresismul etc; - Însușirea unor Noțiuni unitare de Bună Practică (Ortodoxă) pentru Situații Pandemice; - Chestiunea Traducerii, Diortosirii și Adecvării Literaturii Imnografice Ortodoxe; Validarea și Certificarea unitară a Producțiilor Imnografice contemporane, în contextul apariției și proliferării în mediile ortodoxe a unor producții particulare îndoielnice; - Codificarea Sfintelor Canoane etc.
Cu siguranță, acestea constituie doar câteva dintre posibilele linii de abordare sinodală, într-un timp al precipitării unor evoluții social-politice și militare care, realmente, pun în pericol însăși existența speciei umane la nivel global. Un motiv de reflecție și aprofundare, care implică eforturile Autorității Sinodale și ale Ortodoxiei de pretutindeni îl constituie – de asemenea – contextul escaladării conflictelor armate interstatale care dispută spații geografice și culturale infuzate de o covârșitoare prezență ortodoxă.
Astăzi, complexitatea evoluțiilor sociale, identitare și religioase la nivel global imprimă vieții Bisericii o dinamică nouă în măsură să apeleze răspunsuri dedicate, funcționale, legitime. Bisericile Ortodoxe naționale, obișnuite până mai ieri să caute în chip particular soluții acelor probleme care se revendicau prin specificitate locală, se găsesc acum în confruntarea acelorași spețe globale, unele dintre aceste subiecte - aflate în așteptare - fiind enunțate mai sus. Din acest motiv ideea funcționării la nivelul Ortodoxiei a unei Permanențe Sinodale Panortodoxe care să pună bazele unui program de reeditare în sesiuni periodice a Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (la un interval de 7 sau de 10 ani – de exemplu) ar fi în măsură să producă coerență și continuitate în procesul de transferare din generație în generație a expertizei necesare soluționării unor frământări și dezbateri de natură eclezială.
Legat de acest fapt, Sfântul Sinod al Bisericii noastre, asemeni tuturor celorlalte autorități sinodale naționale, dovedește deplina îndreptățire, învestire morală și legitimitate de a lua în cercetare și dezbatere oricare dintre întrebările și frământările timpului de față. Nu putem anticipa în ce măsură sau potrivit căror condiții și împrejurări va dori Autoritatea Sinodală Românească să inițieze și să modereze teme de dezbatere de interes panortodox. Este cert, însă, că urgența – în contextul Ortodoxiei – o reprezintă aflarea unei căi adecvate de a ține Sfintele Paști la aceeași dată pretutindeni, fără riscul ca data aceea să lunece spre vară cu câte o zi la fiecare 128 de ani, așa precum se întâmplă în timpurile noastre. Socotim, așadar, că proxima abordare de cuprindere panortodoxă se cuvine să fie Dezbaterea privind soluționarea Problemei Calendarului. În aceste condiții, ideea de a se avea în vedereImerologia Pascală – domeniul Calendarului și al Datei Pascale – ca domeniu nevralgic, de interes practic, canonic și liturgic, dar și de anvergură exegetico-teologică, constituie o perspectivă de slujire și de lucrare care se justifică pe deplin.
În paginile acestei introduceri nu intenționăm să abordăm amănuntele demonstrațiilor aritmetice care relevă lipsa de sincronicitate dintre anul tropic și anul calendaristic iulian. Se cunoaște îndeobște faptul că anul calendaristic iulian măsoară cu 11 minute și 14 secunde mai mult decât anul tropic solar, ceea ce duce la decalajul enorm, de o zi întreagă la un interval de 128 de ani. Privitor la aceasta se poate vedea un amplu studiu al prof. univ. dr. Vasile Gheorghiu[1]. De asemenea, nici nu dorim să aprofundăm defecțiunile calendarului gregorian aflat în uz la nivel mondial, un calendar care tinde către un decalaj de o zi la 3.236 de ani[2]. Dincolo de aceste decalaje și neconcordanțe există o sumă de alte aspecte, la care vom face referire în cuprinsul prezentării de față, și care – până acum – au dus în derivă așezarea corectă a Datei Pascale.
Experiența dureroasă a ruperii, împărțirii și dezbinării bisericilor ortodoxe plecând de la Problema calendarului a lăsat în urmă răni deschise, neînțelegeri și neorânduială. Buna chivernisire și buna așezare a treburilor bisericești, canonice, tipiconale, liturgice sau hagiografice reprezintă liniile de forță ale acelei autorități ecleziale care însușește, cu nădejde, cu răbdare și întru rugăciune, Adevărul germinativ al unui consens durabil. Rostul acestui referat este acela de a se înscrie ca posibilitate în așteptarea unui răspuns consensual pe care, cu speranță și – nădăjduim - cu dreaptă înțelegere îl va da în vreun fel oarecare, cândva, posteritatea. ______________________ [1] Dr. Vasile Gheorghiu, Noțiuni de cronologie, calendaristică și calcul pascal, (la Secțiunea a II-a - Sistemele și reformele calendaristice și Paștile Creștine). Tipografia cărților bisericești, București, 1936, pp. 26-29. [2] cf. referințelor disponibile la https://www.timeanddate.com/date/perfect-calendar.html, accesate la 10 mai 2018.
